Prima pagină > Actiuni sociale si umanitare, Eu > Voi de ce faceti fapte bune?

Voi de ce faceti fapte bune?

„Banuiesc ca dupa atata umblatura, castigi si tu, iti iese si tie ceva, nu-i asa?”

E intrebarea care m-a socat. O intrebare venita de la o prietena de familie, inainte cu o seara de spectacolul umanitar organizat impreuna cu Cabral, pentru Stefanut.

Coroborate cu alte intrebari mai mult sau mai putin rostite, m-a pus pe ganduri si recunosc ca ma framanta si ma macina in ultimele zile (si mai ales nopti).

Bine, cineva m-a mai intrebat si cat ma costa Cabral??!!

Bai fratilor, oare chiar asa am ajuns? Sa nu mai credem in altruism, in dorinta sincera a unora de a face bine??

Am inteles suspiciunile unora acum 3 ani, cand am organizat actiunea umanitara pentru Sorinel. Insa astazi, cand Sorinel vorbeste,  si multam lui Dzeu si celor ce ne-au ajutat, este „gazduit” pana la 18 ani intr-o institutie specializata la Cluj, parca nu m-as mai fi asteptat la astfel de intrebari.

Insa intrebarile astea m-au determinat sa gandesc ceva mai departe si sa constat ca multe din valorile noastre sunt complet deformate. Si-i dau dreptate lui Cabral cand spune ca lumea e chitita doar dupa bani si profitul propriu.

Povesteam cu Cabral,  sambata,  inainte de spectacol si-i spuneam ca nu-mi vine sa cred ca prieteni apropiati imi pun astfel de intrebari.

Insa o intrebare ramane: de ce organizez astfel de actiuni?

In afara de raspunsurile normale, cum ca vreau sa ajut acesti copii, ca vreau prin asta sa creez o imagine pentru Zibo.ro, adevarul-adevarat este ca incerc sa organizez astfel de actiuni …. pentru ca sa ma simt UTIL. Sa simt ca pot face ceva, ca in urma mea pot ramane cateva fapte de care fetele mele sa poata vorbi cu placere.

Poate ca mai in tinerete ar fi fost si vorba de orgoliul personal, pe vremea studentiei, cand organizam miscari studentesti, insa acum a ramas doar dorinta de a ramane VIU, de a fi UTIL. Daca as fi tinut la imaginea personala poate ca  as fi fost de acord cu Cabral sa ies pe scena la inceputul spectacolului si sa „pozez” in persoana care nu stiu ce a facut si pregatit.

Si ca sa fie clar: scriu acest articol pentru a raspunde si altor intrebari, mai directe sau mai voalate, scrise chiar si pe unele bloguri. Scriu pentru ca altfel as continua sa raspund in gand inca cateva zile in plus.

Nu-s deloc un tip perfect si nici nu voi incerca sa pozez intr-o astfel de postura. Atatea greseli am facut si in timpul acestei actiuni, ca era aproape sa-l supar si pe Cabral. Insa comentarii prin care se afirma ca l-as fi ales pe Stefanut, pentru ca e din Brasov, care e poarta de intrare a moldovenilor in Ardeal (eu fiind de loc din Onesti), in dauna unui copil satmarean, ma lasa masca.

Dragi prieteni, ca sa fie clar:

Cabral a participat la spectacol si la toata actiunea „pro bono”, nici macar bani de benzina n-a primit. A avut spectacol vineri seara, s-a culcat pe la vreo 2,  s-a trezit la 6 dimineata ca sa se urce in masina si sa ajunga la Satu Mare.  Si stiti de ce? Pentru ca amandoi am promis ca vom face tot ce vom putea sa-l ajutam pe Stefanut. Bine, el mai mult, eu cat pot…  Si la anul poate pe alt copil. Iar asta o facem nu ca sa primim multumiri sau laude, ci pentru ca asa simtim. In plus, pentru mine e un act de existenta, de a fi UTIL, de a fi printre oameni (printre oameni asa deosebiti, ca umanul Cabral, ca altfel nu stiu daca l-as fi cunoscut).

Iar cazul a fost ales de Cabral, dupa o discutie de cateva ore si o noapte nedormita pentru el. Pentru ca e groaznic sa alegi dintre atatea cazuri nefericite. Dar daca anul asta putem salva un copil, la anul altul, se cheama ca facem ceva… Pentru noi, in primul rand.

Si probabil ca puterea sufleteasca a mamei lui Stefanut, hotarata sa lupte pentru baietelul ei, a fost determinanta.

Iar banii stransi i-am numarat in fata notarului si apoi i-am virat in contul Asociatiei „Zambet si suflet” a lui Cabral si prietenii sai. De aici se vor face plati direct pentru tratamentele lui Stefanut.

Dragilor, daca mai sunt si alte intrebari nerostite, va rog… Raspund cu mare drag si fara sa ma mai mir de nimic…

  1. Februarie 28, 2012 la 10:58 am

    Mi-a făcut bine sa citesc articolul, nu pentru ca spune lucruri fundamental noi ci pentru acea placere pe care o capeți când știi că ai mai găsit pe cineva cu care rezonezi.

    Felicitări pentru reușită.

    Intrebările ca aceea menționată mai sus, reticențele, invidia (care te intrebi pe ce naiba poate fi fondata daca vorbim de acțiuni caritabile) sunt obstacolele generice ale celor care vor sa faca bine. Cred ca deja ar trebui sa ne imunizăm. Dar nu ar trebui sa ne oprim din a vorbi împotriva acestei atitudini.

    Vă doresc putere, tuturor.

    • Februarie 29, 2012 la 2:44 pm

      Multumesc. Cum stati cu turnul? E gata? Cand e inaugurarea?

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: