Cred ca-s dus cu pluta

Nici nu m-am trezit bine ca si vreau sa va povestesc ce-am patit aseara la sedinta cu parintii. Am avut sedinta cu parintii la clasa Ioanei, nazdravana mea cea mare. Clasa a Va A, Scoala nr.1, Grigore Moisil, Satu Mare. Scoala de superelita. Cu copii intradevar superinteligenti.

Acum nu stiu cati dintre parinti vor citi acest articol sau profesori de la scoala (eu sper cati mai putini), insa vreau sa spun ca am fost un pic socat. Pentru ca aproape toti parintii (cu dirigintele in frunte) pun dupa mine un accent exagerat pe note. Pe clasament, pe faptul ca aceasta clasa „trebuie sa fie prima din scoala, din judet”. Acum, ori sunt dus eu cu pluta (ceea ce nu e imposibil), ori scoala noastra e una de „fite”. Asa cum imi spunea un doctor satmarean cand am fost cu Tania la un control. Am crezut ca exagereaza, insa dupa sedinta de aseara si eu incep sa cred ca suntem o scoala de „fite”.

Mai ales ca am incercat sa le prezint parintilor si actiunea zibo.ro „Saptamana familiei, saptamana fara TV„. Nu mi-a venit sa cred:  ma ofeream sa asigur intrare gratuita la orice muzeu sau gradina zoologica si am auzit comentarii de genul: „copiii nostrii sunt prea mici sa poata aprecia o vizita la un muzeu”. Dumnezeule!! Iar la gradina zoologica probabil ca ne-ar fi mancat lupul :))

Acum sa ne-ntelegem:

• respect decizia fiecarui parinte de a-si educa copilul asa cum doreste
• cred cu tarie ca scoala si invatatura sunt foarte importante in pregatirea pentru viata a copiilor („n-ai carte, n-ai parte”)
• intr-un colectiv parerea majoritara trebuie sa aiba prioritate (mai greu cu cei care vorbesc intr-una, fara sa-i asculte si pe ceilalti, pe argumentul cine tipa mai tare are dreptate)

Insa nu voi putea intelege de ce notele pot fi atat de importante incat daca un copil a luat un 7 sa-i fie frica sa mearga acasa;  sau de ce unii copii mai putin „inteligenti” sunt stigmatizati si respinsi de colectiv.

Cred ca invatamantul romanesc trebuie incet-incet sa puna accent si pe formarea inteligentei emotionale, pe formarea de abilitati si aptitudini, nu doar pe acumularea de informatii (unele foarte utile, altele mai putin utile).

Sper si cred ca cele 2 fete ale mele, Ioana si Tania, sa invete de placere, sa se concentreze pe ceea ce le place, asa incat sa se dezvolte ca „OAMENI” si mai putin ca roboti.

Nu vreau sa fiu inteles gresit: NU judec pe nimeni, ca nu sunt in masura sa fac acest lucru. Doar imi spun parerea.

Si sunt tare mandru ca Ioana e printre cei mai buni elevi din clasa ei (in primul trimestru a avut doar o medie de 9) si sper sa-si atinga si visul de a juca finala la Rolland Garros.

Sunt dus cu pluta, asa-i?